Istoria rimelului

Nelipsit din posetele doamnelor, waterproof sau colorat, rimelul face parte din ritualul zilnic de machiaj al fiecarei femei. Dar, cate dintre noi stim lunga poveste a rimelului, incepand cu ochii de neegalat ai Cleopatrei?

Rimelul a aparut in urma cu 4000 de ani in Egiptul Antic sub denumirea de “KHOL” si avea ca principal ingredient galenitul, un mineral cu metal si sulf. Mai continea si malahit (alt mineral), carbune sau funingine, fecale de crocodile, miere si apa. Astfel se obtinea o pasta neagra cu care pana si barbatii isi colorau genele si zona din jurul ochilor. Aceasta reteta s-a raspandit repede ajungand si la greci, romani sau babilonieni. Femeile romane, cu un secol inainte de Hristos, aveau conceptia ca genele negre si lungi sunt un semn al castitatii si unele dintre ele, chiar daca nu-si pastrasera virginitatea, doreau sa dea impresia ei, apeland la diverse trucuri: petale de trandafir arse, antimoniu, funingine pe gene si cenusa.

Mai tarziu rimelul primeste denumirea de “MASCARA” ce provenea de la cuvantul arabesc “maskhara”, care insemna bufon, pentru ca bufonii umblau adesea machiati.

Prin anii 900 inainte de Hristos, scriitorul persan Ziryab i-a acordat o deosebita atentie rimelului deschizand o scoala de frumusete, pasionat fiind si de tendintele modei vremii. La aceste cursuri despre mascara, oamenii invatau cum se produce si metodele de aplicare. Insa, pe la 1400, Biserica incepuse sa devina deranjata de folosirea rimelului, incercand sa convinga femeile sa nu-l mai foloseasca. Dar, cu toate eforturile depuse din partea Bisericii, femeile frumoase ale Renasterii, precum Simonetta Vespucci, nu au renuntat la el. 

Simonetta Cattaneo Vespucci (1453-1476)

In acea vreme, rimelul era o pasta ce se obtinea din pulbere de coji de nuci zdrobite si apa si se folosea pentru a colora genele in nuante inchise. In epoca victoriana, femeile devenisera inebunite dupa machiaj, alergand de la un comerciant la altul dupa ultimele si in voga produse de infrumusetare. Din dorinta arzatoare de a ajunge modelele unor pictori renumiti ai vremii, ele cautau sa aiba cele mai lungi gene si cele mai rosii buze.

Iata, ca dupa o lunga perioada in care nu intervine nici o schimbare majora in tehnologia rimelului, in anul 1834 la Londra, Eugene Rimmel, la frageda varsta de 14 ani, isi deschide propriul magazin de produse cosmetice “The House of Rimmel” (Rimmel London de azi). Folosind un amestec de praf de carbune și vaselina, Eugene Rimmel a dezvoltat primul rimel non-toxic, aducandu-i o faima semnificativa, "Rimmel" fiind cuvantul pentru mascara in cel putin sapte limbi, variind de la turca la franceza.

Eugene Rimmel (1820-1887)

Totusi, brand-ul Maybelline sustine ca modernul mascara de azi a fost creat in anul 1913 de fondatorul lui, chimistul Tom Lyle Williams, plecand de la o crema folosita de sora lui, Maybel. Williams a adaptat formula într-un laborator și a conceput un produs comercializat la nivel local in Chicago, numit Gene-Brow-Ine, care a devenit un hit local. In cautarea unui nume atragator, Williams a redenumit produsul Maybelline, care este o combinatie de Maybel si vaselina. In 1917, compania Williams produce Maybelline Cake Mascara, care a fost primul rimel compact si care a devenit foarte popular.

Tom Lyle Williams (1896-1976)

Ca si promovare pe piata, rimelul a aparut pentru prima data intr-o reclama pe coperta revistei “ Vogue” (o revistă americană de modă înființată în anul 1892), iar in anul 1957 apare sub forma lui de acum in tub si cu periuta aplicatoare.

Astazi, revolutia rimelului, aduce pe piata o multitudine de forme ale tubului si ale periutei, menite sa ofere beneficii multiple si sa creeze imaginea femeii fatale.